În cadrul reparației străzilor Alecsandri, Negruzzi și Ștefan cel Mare din Chișinău, proiect demarat de Primăria Chișinău în anul 2015 din creditul în valoare de 22 mln euro contractat de la europeni, autoritățile locale s-au remarcat prin lipsă totală de transparență și profesionalism, ținînd în taină toate schițele și planurile pe care în mod normal ar trebui să le consulte în prealabil cu societatea civilă și ulterior să le publice, dacă tot vorbesc de valori și standarde europene. Așa cum acest lucru nu s-a întîmplat, s-ar părea că măcar în alte aspecte, mai mici ca impact și importanță, ar fi logic să existe o anumită deschidere către public. Practica demonstrează însă că nici în cazul unor probleme “locale” nu se ține cont nici de lege, nici de bun simț.

Astfel, responsabilul pe acest sector, șeful Direcției Transport Public și Căi de Comunicație,  Igor Gamrețki (Stoicev), avînd un trecut dubios, continuă să dețină abuziv funcția de conducere, deși a fost demis în februarie 2016 de Consiliul municipal Chișinău pentru organizarea unor licitații frauduloase (ce țin de amenajarea unor parcări din contul trotuarelor în centru), iar Cancelaria de Stat a confirmat ilegalitatea aflării sale în funcție de pînă acum. Datorită protecției oferite de primarul Dorin Chirtoacă (cu care sunt foști colegi de clasă și membri ai aceluiași partid), acesta nu doar stă bine-mersi în fotoliul de șef, dar și își permite grosolănii rare și imposibile de imaginat.

Așa cum lucrurile în capitală stau prost de tot, e firesc să existe o nemulțumire din partea societății civile și anumite semne de întrebare față de managerii urbei. Astfel, activistul civic Alexei Dimitrov, trecînd pe str. Trandafirilor în ziua de 20 iulie 2016 a devenit martor al efectuării unor lucrări de transformare în parcare auto a gazonului vizăvi de restaurantul cu fițe MiPiace. A chemat poliția și a făcut și o filmare.

Nedumerirea și indignarea lui Dimitrov erau clare, în situația în care în anul 2012 o fîșie importantă de trandafiri a aliniamentului stradal a fost distrusă și transformată în parcare, Dimitrov fiind agresat atunci de Ceslav Ciuhrii în timp de documenta situația, terenul intrînd definitiv în posesia și folosința administratorilor localului. Pe parcursul anilor 2013-2014 s-a constatat că clienții localului veneau într-un număr atît de mare încît nici cele 100 locuri existente de parcare nu erau de ajuns, iar șoferii (foarte des cu mașini luxoase) se parcau cu tupeu chiar pe gazonul de vizăvi pînă cînd nu l-au distrus definitiv, activistul luptînd de nenumărate ori cu acest fenomen.

Revoltat de faptul că Restaurantul a pus mîna (pardon, laba) pe încă o porțiune de teren (public, apropo!), activistul a solicitat printr-un demers preturii sect. Botanica să verifice legalitatea lucrărilor în favoarea restaurantului  MiPiace din str. Trandafirilor și să i se anexeze copiile actelor permisive.

parcari-mipiace 1parcaru mipiace 2

Cum și era de așteptat, Pretura s-a grăbit să declare că totul este legal și corect, folosind cu mult cinism expresia “resistematizarea terenului adiacent” în loc de “acapararea gazonului de vizăvi”. A refuzat însă să anexeze copiile actelor solicitate prin care a fost autorizată transformarea gazonului în parcaj.

scan0003--blurat.jpg

După ce activistul a depus o cerere prealabilă, tot la Pretură, ultima a readresat plîngerea către Direcția Transport Public și Căi de Comunicație, lui Gamrețki (tot aceeași direcție care organizează și supraveghează lucrările de reparație a străzilor din sectorul Centru). Răspunsul s-a dovedit a fi de un tupeu excepțional și de o prostie fenomenală. Activistul a fost refuzat din cauza că actele solicitate ar conține date cu caracter personal al beneficiarului și că eliberarea acestora ar putea fi făcută “doar cu acordul oamenilor de afaceri”.

scan0002-blur.jpg

Așadar, sfidînd legislația cu privire la accesul la informație și la petiționare, funcționarul a dat dovadă de un abuz grosolan, demn de condamnat, deoarece informația solicitată era una de interes public (lucrările de amenajare vizînd și afectînd populația din zonă), și chiar dacă asemenea date ar purta caracter de accesibilitate limitată, urma să fie prezentate în forma prevăzută de Art. 7 alin. (3) a Legii nr. 982 din 11.05.2000 cu privire la accesul la informație, unde în asemenea caz se prevede:

(3) Dacă accesul la informaţiile, documentele solicitate este parţial limitat, furnizorii de informaţii sînt obligaţi să prezinte solicitanţilor părţile documentului, accesul la care nu conţine restricţii conform legislaţiei, indicîndu-se în locurile porţiunilor omise una din următoarele sintagme: “secret de stat”, “secret comercial”, “informaţie confidenţială despre persoană”. Refuzul accesului la informaţie, la părţile respective ale documentului se întocmeşte cu respectarea prevederilor articolului 19 din prezenta lege.

Așadar, la moment unica cale de a cere drepturile legale este cea de a face adresare în Instanța de Contencios Administrativ, unde se poate de contestat neoferirea răspunsului solicitat. Problema este că astfel de răpunsuri (birocratice, evazive, fără esența informativa soliciată) parvin practic în toate cazurile de la mai toate instituțiile, prin urmare procesul de obținere a informației implică mari cheltuieli materiale și cele de timp, ca să nu vorbim de daunele morale resimțite în aceste situații.

Activistul nu se va opri aici și va apela la toate metodele legale prin care și-ar putea proteja interesele legitime și trage la răspundere pe Gamrețki. Continuarea urmează.

Între timp, parcarea nou-nouță, făcută contrar intereselor locatarilor din zonă, deja  a început să fie folosită bine-mersi de clienții barosani veniți la restaurantul de lux (imaginea nr. 3, de mai jos), primele două fiine deja insuficiente:

colaj de Chisinaul terminatUntitled-1

 

Advertisements